Doar o amintire...

Cu glas încet eu îţi şoptesc,
Acum din depărtare
Un gând măreţ şi chinuit
Mult fremătat în minte.

Nu ai să ştii,tu,niciodată
Ce chin am dus, atunci şi ce durere...
Mă-nchid in propria-mi fiinţă
Să nu-ţi fac rău, că nu mi-ai dat o mângâiere.

N-ai înţeles ce-am vrut să-ţi spun,
N-ai înţeles nimic...dar nu contează
Te las să faci cum vrei
Să crezi că-i bine cum gândeşti

De-acum voi fi altă fiinţă,
Fiinţă veşnic plictisită
Fără idei şi fără sentimente
Aşa cum tu ai vrut sa fiu.

M-ai transformat într-un robot
Cu-n soft stricat şi mai mulţi viruşi
Am devenit ce nu vroiam:
Deşeu, dar fără inimă...

De-acum încolo vei vedea
Lucrarea cruzimii tale
Aşa ai vrut, tu, să devin
Nimic din ce-am fost pân-acum.

Am să încerc, o dată, să-ţi mai explic
Şi să te fac să înţelegi
Un suflet trist şi plictisit
De viaţa asta nemiloasă.

Numai un lucru nu pot repara:
Un foc ce arde-nencetat
Făcând mereu doar răni şi bube
Pe care-l sting din când în când cu-n zâmbet de la tine

Cu-n zâmbet şi-o-mbrăţişare,
Cu un pupic şi o privire
Îmi e de-ajuns să nu te uit,
Pe tine toată viaţa.

Chiar dacă au trecut
În zbor, atâţia ani cu tine
Eu şi acum când te-ntâlnesc
Emoţii am în privire.